Daca la celelalte limbi straine istoria acesteia incepea cu mult inainte. In cazul limbii suedeze, putem spune ca istoria ei este putin mai apropiata de era noastra.
Dar, inainte de a incepe cu adevarat istoria limbii suedeze, haideti sa aflam inainte de toate ce s-a petrecut pe teritoriul suedez de-a lungul timpului.
Istoria teritoriului suedez si a limbii din acea zona inainte de interactiunea cu popoarele germanice
In aceasta zona, viata umana dateaza de foarte mult timp. Iar cand spunem acest lucru va trebui sa ne bazam pe petroglifele din provincia Bohuslan si din Vastervik. Cele mai vechi imagini datand din 5000 i.Hr.
In perioada bronzului in zona scandinava era cunoscut faptul ca importau bronz de pe teritoriul Irlandei. Religia popoarelor din acea perioada aveau la baza soarele, fertilitatea si ritualul public.
Inainte de ocupatia romana, in epoca fierului, in zona scandinava era cunoscuta deja introducerea ordinelor monahale. In aceasta perioada importul de bronz a incetat in intregime, fiind realizata exploatarea de fier din zacamintele proprii.
Incercarea romanilor de a cuceri zona scandinava a Suediei
O incercare romana de a muta granita de la raul Rin, catre raul Elba a fost realizata in anul 9 dupa Hristos. Cucerirea romana nu a atins din fericire teritoriul suedez. Dar cu toate acestea, romanii au descris locuitorii din aceasta zona in lucrarea „Tacit”, din anul 98 d.Hr., ca fiind svioni, ce fac parte din tribul svear.
A urmat dupa epoca marilor migratii… Unde atat partea Suediei, cat si celelalte teritorii din zona scandinava, au intrat in contact cu mai multe popoare.
Interactiunea cu hunii si alte popoare migratoare
Epoca marilor migratii si invazia hunilor, a fortat popoarele din zona Suediei la un sistem mai intens de fortificatii. De asemeni, tot acestia in aceasta perioada, au fost fortati sa se acunda in zona muntilor.
Inceputul limbii suedeze
Limba proto-nordica si a limbii suedeze
A urmat dupa Epoca Vendel din anul 500 d.Hr. Aceasta a fost cea care a dat curs epocii vikingilor. In aceasta perioada, caii din zona scandinava erau extrem de buni si incepuse sa apara inmormantarea prin barcile-morminte.
Incepuse sa se formeze o limba care era destul de raspandita in zona Suediei. Aceasta se numea limba proto-nordica si era scrisa folosind alfabetul Futhark, ce era reprezentat doar prin 16 litere.
Aceasta limba s-a format din interactiunea poporului ce exista in zona suedeza cu popoarele migratoare germanice.
Limba proto-nordica nu a oferit o diferentiere substantiala fata de proto-germana. Sistemul de vocale diferea cel mai mult ( spre deosebire de consoane ) de proto-germana. Scurtarea vocalelor de la finalizarea cuvantului a eliminat folosire vocalele foarte lungi folosite de limba proto-germana.
Aparitia limbii Old Norse si limbii ce avea sa dea cu adevarat startul limbii suedeze
Astfel, in secolul 8, limba proto-nordica a evoluat in ceea e a insemnat mai tarziu limba Nordica Veche ( sau „Old Norse” ). Deoarece aceasta limba nu s-a raspandit uniform pe intreaga zona scandinava au aparut doua dialecte similare:
- Old West Norse ( vorbita in Norvegia si Islanda )
- Old East Norse ( vorbita in Danemarca si Suedia )
Dialectul format in Danemarca se numea „Runic Danish”, iar cel din Suedia purta numele de „Runic Swedish”. Pana la sfarsitul secolului XII, cele doua dialecte erau aproape identice. Dialectul danez se numeste „Runic”, deoarece alfabetul este realizat cu scrisul runic.
O diferenta dintre Old East Norse si Old West Norse era trecerea de la diftongul „æi”, in litera „e”. Astfel, cuvantul „stæin”, devenea o data cu trecerea timpului „sten”. Cuvantul a devenit mai tarziu termenul „stin”. De asemeni, cuvantul „dauðr” cu grupul de litere „au”, a devenit in Old East Norse, døðr. Grupul de litere „au” fiind inlocuit de „ø”.
Evolutia de „Old East Norse” la „Old Swedish”
Totusi, incepand din secolul XIII, dialectul danez a inceput sa se diferentieze de cel al Suediei. Old East Norse a evoluat imediat dupa secolul XIII in „Vechea suedeza” ( incepand din anul 1225 ). Principalele influente din aceasta perioada a fost Biserica Catolica ce a introdus in vocabularul suedez numeroase cuvinte grecesti si latine.
O data cu inaltarea puterii hanseiste ( in nordul Europei ) de la sfarsitul secolului XIII, influenta Germaniei mijlocii a devenit din ce in ce mai prezenta. Liga hanseista a oferit comertului si administratiei suedeze, un numar foarte mare de imigranti si vorbitori de limba germana. Multi dintre acestia au devenit de-a lungul timpului membri destul de influenti ai perioadei medievale suedeze. Ei adus termeni in vocabular suedez, din limba lor materna.
Printre acesti termeni putem enumera cuvinte ce fac parte din domeniul:
- razboiului
- comertului
- administrativ
De asemeni, tot din aceasta limba au fost preluate conjuctiile si sufixele gramaticale generale.
Astfel, la inceputul Evului Mediu, limba suedeza preluase aproximativ toti termenii din zona navala din vocabularul danez. Limba suedeza devenea din ce in ce mai diferita de cea din restul popoarelor nordice.
Pasii evolutiei limbii suedeze in perioada Evului Mediu
Limba suedeza urma sa obtina din ce in ce mai multe particularitati:
- substantivele, adjectivele, pronumele si anumite cazuri au fost impartite in patru cazuri
- pe langa nominativul si genitivul modern au inceput sa apara cazurile dative si acuzative
- adaugarea genurilor masculine, feminine si neutru
Treptat, limba suedeza incepea sa semene cu ceea ce cunoastem astazi.
Primele scrieri cu adevarat importante in limba suedeza si limba moderna suedeza
Inceputul limbii moderne suedeze
Incepand din secolul XVI, aparea limba moderna suedeza. Aceasta si-a facut locul o data cu aparitia tiparului si a Reformei Europene.
Prima tiparire a „Noului Testament” in limba suedeza
In anul 1526, a fost realizata prima traducere si prima tiparire a Noului Testament, la ordinul noului monarh Gustav Vasa. Aceasta a fost cea mai revizuita carte de-a lungul istoriei suedeze, fiind cea mai frecventa traducere suedeza pana in anul 1917.
Traducatorii acestei carti au fost fratii Laurentius si Olaus Petri. Traducerea a reprezentat un pas important catre o ortografie suedeza cat mai consistenta. A stabilit folosirea vocalelor „å”, „ä” și „ö”, iar grupul de litere „ck” în loc de „kk”, deosebind-o clar de Biblia daneza.
Desi se pare ca traducerea Bibliei a stabilit un precedent foarte puternic pentru standardele ortografice, pronuntia cuvintelor devenea din ce in mai inconsecventa.
Aparitia primelor reguli de gramatica in limba suedeza
Acest fapt neplacut a tinut pana in secolul XVII, cand au inceput sa se discute primele reguli de gramatica si ortografie. Dezbaterea ortografica a tinut pana la jumatatea secolului XIX, cand aceasta incepea sa ajunga la un standard.
Limba suedeza incepea sa ajunga in ceea ce cunoastem cu totii astazi „suedeza contemporana”. O data cu industrializarea si urbanizarea Suediei o noua sfera de autori incepuse sa iasa in evidenta. Acestia si-au lasat amprenta asupra literaturii suedeze prin introducerea unui mare de termeni. Multi autori, politicieni, cercetatori au avut un impact destul de important asupra acestei limbi nordice.
Aparitia unei limbi nationale comune pentru toti suedezii
La inceputul secolului XX a aparut limba nationala comuna pentru toti suedezii. Ortografia a fost uniformizata in anul 1906, unde s-a realizat marea reforma a limbii suedeze.
Cu toate acestea limba suedeza a avut o schimbare semnificativa in anul 1960 prin asa numita „du-reformen„. Folosirea err („mr”), fru („mrs”) sau fröken („miss”) a fost considerata acceptabilă doar in conversatia cu persoanele ce aveau un titlu academic sau rang militar.
La începutul secolului al XX-lea, a fost făcută o încercare nereușită de a înlocui titlurile cu „Ni” (cel de-al doilea cuvânt plural de pronunțare standard). El era corespunzătorul lui „vous” în franceză și „sie” în limba germană.
„Ni” a fost folosit ca o formă puțin mai aroganta de utilizare pentru a aborda persoanele cu statut social mai scazut.
O data cu liberalizarea și radicalizarea societații suedeze între anii 1950 și 1960, aceste distincții importante de clasă au devenit mai puțin importante. Ele au ajuns la un standard, chiar și în contexte formale și oficiale.
Astfel, adaugarea cuvantului „ni”, a fost ultima modificare majora adusa limbii suedeze, ajungand in ceea ce cunoastem cu totii astazi.
Deocamdata cam atat pentru acest articol. Va asteptam pe viitor cu alte informatii importante ce au legatura cu istoria altor limbi straine.